aréncréns
I. [o.n.t.pl.] toele d' raegne; rl a: [[Motî:rantoele|rantoele]].
II. aréncrén [o.n.] (imådjreçmint) fråjhûle djin (come des aréncréns).
Etimolodjeye: acolaedje tîxhon po crin d' araegne, araegne-crin.
| aréncriné,
aréncrinêye [addj.] avou bråmint des aréncréns.